Aho, aho copii si frati – versuri

Aho, aho copii și frați – versuri

Aho, aho, copii și frați,

Stați puțin și nu mânați,

Lângă boi v-alăturați

Și cuvântul mi-ascultați:

C-am plecat să colindăm

Pe la case să urăm,

Plugușorul românesc,

Obicei strămoșesc.

Mânați, măi, hăi, hăi!

S-a sculat mai an

Bădica Traian

Și-a încălecat

P-un cal învățat,

Cu nume de Graur,

Cu șaua de aur,

Cu frâu de mătasă,

Cât vița de groasă.

Și în scări s-a ridicat,

Peste câmpuri s-a uitat,

Să aleagă-un loc curat,

De arat și semănat.

Mânați, măi, hăi, hăi!

Și-a pornit într-o joi,

C-un plug cu doisprezece boi:

Boi bourei

În coadă cu fuiorei,

În frunte, țintă,

Cu stea aprinsă.

Arătat-a pân’ la seară,

Când pe cer stele răsară,

Și-a arat o brazdă mare,

Cât sămânța unui care.

Mânați, măi, hăi, hăi!

Traian iute s-a sculat,

Pe câmpul neted s-a lăsat,

Să seamene grâul curat.

Grâul de anul trecut,

Curat, ales din pământ,

Să-l semene pe tot pământul,

Să dea rodul și pământul.

Mânați, măi, hăi, hăi!

Când a fost la răsăritul soarelui,

Grâul spicuit și copt,

Îl strânse-ntr-un lan frumos,

Și-l duse în hambar voios.

Și-au făcut cu toții horă,

Și-au jucat la ceas de seară,

Au cântat și-au sărbătorit,

Anul Nou ce-a sosit.

Mânați, măi, hăi, hăi!

Analiza și Importanța Operei

Plugușorul, din care face parte și poezia „Aho, aho copii și frați”, este una dintre cele mai autentice tradiții românești, legată de sărbătorile de iarnă, mai exact de Anul Nou. Această poezie, cântată și recitată cu bucurie de grupuri de copii și adulți deopotrivă, este plină de semnificații culturale și istorice.

Poezia începe cu o chemare către ascultători, invitându-i să se oprească și să asculte mesajul străvechi, un obicei care își are rădăcinile în practica agricolă. Se spune că acest colind este un ritual de bun augur pentru anul ce vine, reprezentând o dorință de prosperitate și bogăție.

Un aspect important al operei este introducerea imaginii lui „bădica Traian”, un personaj simbolic, care întruchipează gospodarului ideal. Traian este prezentat ca un agricultor experimentat, având calul său învățat, plugul și boii săi puternici. Aceste imagini sunt metafore pentru munca din greu și dedicarea necesară pentru a obține un an îmbelșugat.

Poezia prezintă și un ciclu natural al agriculturii: aratul, semănatul și recolta. Aceste etape sunt ilustrate cu detalii vii, care nu doar că evocă imagini ale fertilității pământului, dar și sugerează un ciclu al vieții și al timpului. Fiecare versă este un omagiu adus muncii pământului și unei vieți rurale, unde natura dictează ritmul vieții.

Folosirea versurilor simple și repetitive, precum „Mânați, măi, hăi, hăi!”, adaugă un ritm muzical, care nu doar că face colindul mai plăcut ascultătorului, dar și încurajează participarea colectivă. Este un moment de comuniune, de unire a comunității în jurul unui ideal comun.

Plugușorul nu este doar o poezie, ci o parte integrantă a identității culturale românești. Este un mod de a păstra vie tradiția orală și de a transmite generațiilor următoare valorile și credințele strămoșești. Acest obicei reușește să îmbine elemente de folclor, misticism și realități cotidiene, într-un mod care a rezistat trecerii timpului.

În concluzie, „Aho, aho copii și frați” nu este doar o poezie recitată de Anul Nou, ci un simbol al continuității și al legăturii profunde cu pământul și tradițiile noastre. Prin aceste versuri, se celebrează nu doar Anul Nou, ci și unitatea, munca și speranța pentru un viitor mai bun. Este un exemplu perfect de cum folclorul poate îmbogăți și întări simțul de comunitate și apartenență națională.