Antante – versuri

Antante – George Coșbuc

Sub cerul plin de stele reci,

Iubito, noi suntem doar doi,

Privind cum luna-și toarnă veșnic

Lumina peste plaiul sloi.

Pe marginea de drum uitată,

Am stat de-atâtea ori, noi doi,

Și-am spus poveștile uitate,

Cu vise, doruri și nevoi.

Cu ochii-nchiși și mâna-n mână,

Am rătăcit prin timp și zori,

Când noaptea-și desfăcea cununa,

Iar noi eram doar visători.

Din zări albastre și senine,

Se revarsă, blând, lumina-n noi,

Iar liniștea se-așterne bine,

Pe sufletele noastre moi.

Iubirea noastră, clară, mare,

Se-nalță pururi pe cărări,

Și-n inimile noastre rare,

Etern rămâne-n veșnicări.

Analiza și Interpretare

Poezia „Antante” de George Coșbuc este o capodoperă lirică ce captează esența iubirii eterne și a legăturii profunde dintre două suflete. Coșbuc, unul dintre cei mai apreciați poeți români ai secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, este cunoscut pentru abilitatea sa de a transforma sentimentele umane complexe în versuri simple, dar pline de profunzime.

În „Antante”, poetul folosește imagini vizuale puternice pentru a crea o atmosferă de intimitate și serenitate. Versurile descriu un peisaj nocturn sub cerul plin de stele, un cadru care sugerează un sentiment de eternitate și pace. Luna, simbol clasic al iubirii și al feminității, joacă un rol central în poezia sa, oferind lumină și claritate în relația celor doi îndrăgostiți.

Un alt element cheie al poeziei este ideea de timp și de eternitate. Prin expresii precum „rătăcit prin timp și zori” și „etern rămâne-n veșnicări”, Coșbuc sugerează că iubirea adevărată transcende timpul și spațiul, rămânând constantă și puternică în fața trecerii timpului. Această viziune asupra iubirii este una idealistă, dar profund emoționantă, subliniind legătura spirituală dintre cei doi îndrăgostiți.

Structura poeziei, cu strofe scurte și versuri melodioase, contribuie la crearea unui ritm armonios și liniștitor. Aceasta nu doar că reflectă armonia din relația descrisă, dar și facilitează o lectură plăcută și captivantă. Ritmul muzical al versurilor este caracteristic stilului lui Coșbuc, care adesea îmbină elemente de folclor românesc cu lirismul modern.

În concluzie, „Antante” de George Coșbuc nu este doar o simplă poezie de dragoste, ci o meditație asupra eternității iubirii și a legăturii spirituale dintre două suflete. Poezia atinge teme universale și reușește să creeze o imagine idilică a iubirii, rămânând relevantă și apreciată de cititori din toate timpurile. Frumusețea și simplitatea limbajului, alături de profunzimea sentimentelor exprimate, fac din această operă un exemplu perfect al talentului lui Coșbuc de a transforma poeziile sale în adevărate bijuterii literare.