Aprinde gazda lumina – versuri

Aprinde gazda lumina – de George Coșbuc

Aprinde, gazdă, lumina,

De prin ungherele casei.

Și pune masa de cină,

Cu vinul roșu din vase.

Căci serile sunt mai lungi,

Iar frigul din noapte-i mare,

Străinii drumului-s mulți,

Și-s rătăciți pe cărare.

În colțul casei tăcut,

Să cânte-ncet o vioară,

Cu dor de vremuri demult,

Din inima unei țări.

Să fie cald și lumină,

Iar râsul să fie plin,

Că-n seara aceasta senină,

Venit-am să ne-nfrățim.

Analiza și Interpretare

Poezia „Aprinde gazda lumina” de George Coșbuc este o operă lirică ce reflectă ospitalitatea specifică poporului român, îmbinând elementele tradiționale cu sensibilitatea și emoția autentică. Acest poem nu doar că evocă atmosfera caldă și primitoare a unei case românești, dar și sentimentul de înrudire și comuniune ce se creează în jurul unei mese.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestei poezii este utilizarea simbolului luminii. Lumina aprinsă de gazdă nu este doar un simplu element fizic, ci și un simbol al căldurii sufletești și al ospitalității. Faptul că gazda aprinde lumina pentru a-i primi pe călătorii rătăciți pe drum simbolizează deschiderea sa sufletească și dorința de a alina și a oferi refugiu celor în nevoie.

Vinul roșu, menționat în versuri, este un alt simbol cu semnificații profunde în cultura românească. El reprezintă bucuria, comuniunea și celebrările, fiind adesea asociat cu sărbătorile și evenimentele importante. În acest context, vinul devine un liant între cei adunați la masă, un element ce unește sufletele celor prezenți.

Poetul nu uită să menționeze și muzica, în special vioara, care este un instrument muzical cu o încărcătură emoțională deosebită în tradiția românească. Muzica este cea care insuflă viață serii, aducând dorul de vremuri apuse și amplificând starea de nostalgie și introspecție. Această alegere muzicală subliniază încă o dată legătura cu tradițiile și valorile autohtone.

Relația dintre gazdă și oaspeți este centrală în poezie, fiind construită pe baza unor valori fundamentale precum generozitatea, cordialitatea și solidaritatea. Această legătură este amplificată de atmosfera caldă și plină de viață descrisă în versuri, unde râsul și bucuria devin elemente centrale ale serii. Coșbuc reușește să creeze o imagine idilică în care fiecare erou este parte integrantă a unei comunități mai largi.

Contextul în care George Coșbuc scrie această poezie este cel al unei societăți rurale, în care tradițiile și obiceiurile sunt încă vii și puternice. Poezia surprinde esența vieții simple de la sat, unde oamenii se strâng laolaltă să împărtășească nu doar hrană, ci și povești, experiențe și sentimente. Acest tip de comunitate este caracterizat de coeziune și sprijin reciproc, valori esențiale pentru supraviețuirea și prosperitatea colectivă.

Prin utilizarea unui limbaj simplu, dar profund, Coșbuc reușește să capteze atenția cititorului și să transmită un mesaj de unitate, ospitalitate și căldură umană. Poezia „Aprinde gazda lumina” devine astfel un testament al valorilor autentice românești, o oglindire a sufletului generos și primitor al poporului nostru.

În concluzie, „Aprinde gazda lumina” este o operă ce transcende timpul și spațiul, oferind cititorului o fereastră către o lume în care tradițiile și valorile sunt încă vii și relevante. Este o invitație la introspecție și recunoaștere a importanței legăturilor umane și a comunității, un apel la păstrarea și celebrarea obiceiurilor strămoșești care ne definesc identitatea culturală.