Azi am sa-ncrestez in grinda – versuri

Azi am să-ncrestez în grindă – George Coșbuc

Azi am să-ncrestez în grindă
Colo-n colțul de la tindă,
În dreptul pălimarului,
Câte zile mai sunt până
La Sfântul Dumitru-a bunului.

Că-mi vrea tata să mă-nsoare,
Nu știu dacă vrea pe-o floare,
Pe-o floare cu ochi de stea,
Sau pe-o fată de boier,
Care nu le vrea pe-așa.

Dar eu nu-i pe gândul lui,
Vreau să-i fac pe plac bunicului:
El vrea fata de la țară,
Cu-al ei chip de fată rară,
Cu zâmbet de primăvară.

Căci bunicul a fost harnic,
Gospodar și om cu suflet mândru,
El știe ce-nseamnă dorul
De a munci pământul drag,
De-a face casă și ogorul.

Și-i dau dreptate bunicului,
Căci și eu-s om de țară,
Iubesc fata cu suflet mare,
Cu ochi veseli, ce mă cheamă
În visuri de seară.

Dar tata vrea fată bogată,
Cu avere, cu multă fală,
El uită că bogăția
Se duce cu vremea rea,
Căci ea nu-i fericirea.

Îmi stă gândul la mândruța
Ce mă cheamă cu privirea,
Cu ochii ei de căprioară,
Cu zâmbet de floare rară,
Cu inimă de primăvară.

Azi am să-ncrestez în grindă
Semn c-am să-mi fac voia mea,
Căci viața-i scurtă și nu-i
Loc de regrete și de-a sta
Pe gânduri, fără iubirea mea.

Analiza poeziei „Azi am să-ncrestez în grindă” de George Coșbuc

Poezia „Azi am să-ncrestez în grindă” de George Coșbuc este o operă lirică în care autorul explorează tematica dragostei și a alegerii între dorința de a urma un destin prestabilit de familie și dorința personală de a găsi fericirea prin iubire autentică. Această poezie reflectă valorile și tradițiile rurale, subliniind importanța legăturii cu pământul și cu obiceiurile strămoșești.

În această operă, Coșbuc utilizează un limbaj simplu și evocator, reușind să creeze imagini poetice pline de sensibilitate. Poezia este structurată în mai multe strofe, fiecare dintre ele aducând în prim-plan diferite aspecte ale dilemei protagonistului. Eroul liric se confruntă cu presiunile tatălui, care își dorește ca acesta să se căsătorească cu o fată bogată, dar el este atras de o altă persoană, care simbolizează simplitatea și frumusețea naturală.

Un element central al poeziei este contrastul dintre materialism și autenticitatea sentimentelor. Tata, care reprezintă figura autorității și a tradiției, dorește un parteneriat avantajos din punct de vedere material pentru fiul său. Cu toate acestea, naratorul simte că adevărata bucurie vine din conexiunea sufletească și din iubirea sinceră. Acest conflict interior este simbolizat de gestul de a „încresta în grindă”, un act care marchează decizia de a urma propriul drum.

De asemenea, poezia face trimitere la importanța legăturii cu natura și cu valorile simple ale vieții de la țară. Bunicul este prezentat ca o figură înțeleaptă, care înțelege adevăratul sens al fericirii și al împlinirii personale. El este cel care influențează gândirea protagonistului, oferindu-i o perspectivă diferită asupra vieții.

George Coșbuc reușește astfel să creeze o imagine vibrantă a vieții rurale și a conflictelor interioare pe care le pot genera așteptările sociale și dorințele personale. Poezia este o meditație asupra alegerii propriei căi în viață și a curajului de a urma vocea inimii, indiferent de presiunile externe.

În concluzie, „Azi am să-ncrestez în grindă” este o operă ce rămâne relevantă prin mesajul său profund și prin evocarea sensibilă a vieții și a dorințelor omului simplu. Aceasta subliniază importanța de a găsi echilibrul între așteptările societății și aspirațiile personale, încurajând cititorii să își urmeze propriul drum în căutarea fericirii.