Bardul din Mircesti – versuri

Sergiu – Vasile Alecsandri

La vieții mele drumuri străbătut-au ani de fapta
Cu glasul lor și timpul ce plete-mi albi…
Un val de amintiri, ce plecând, nu se mai întoarce,
Vibrând, în freamăt slab, cuvântul rostit de ei,
Să mă aducă iar la inimă și minte,
Ca să îmi cheme iarăși copiii mei dragi.

Sergiu, om îndrăzneț, cu umblet ușor de vultur,
Cu suflet cald în piept, cu minte de erou,
A fost copilul drag ce am iubit mai tare,
Pe care l-am crescut cu dor, cu suflet plin,
Ca să-l văd zburând, ca pasărea cea mândră,
Pe căi de aur, sus, în cerul strălucit.

De la el am avut, în vremile trecute,
Tot ce un tată poate să aibă mai scump,
Zâmbetul lui blând și cântecul său vesel,
Ce îmi fugeau, ca raza dimineții,
Printre umbrele de dor ce se lăsau pe mine,
Ca să le alunge și să lumineze casa mea.

Sergiu era acel ce, întotdeauna,
Cu vorba lui dulce, cu inima deschisă,
Mă chema să îl ascult și să învăț
Din toate cele bune, ce le vedeam la el,
Și, înaintea mea, punând vigoarea-i tânără,
Mă făcea să simt iarăși vârsta cea de aur.

Dar, vai! Norii negri vin pe cerul vieții,
Și, bătând cu aripile lor reci de gheață,
Întunecă zarea și soarele iubirii,
Și astfel, pierdut, rămân singur,
În umbră și frig, fără raza lui Sergiu,
Zadarnic căutând în suflet mângâiere.

O, tu, Sergiu, fiule, unde ești acum?
Tu, ce erai ca un înger printre noi,
Din corul cerului coborât aici jos,
Pentru a aduce bucuria și pacea,
O, unde ești acum, când te caut cu dor,
Și te chem în inima mea cu lacrimi?

Analiza Poeziei „Sergiu” de Vasile Alecsandri

Poezia „Sergiu” de Vasile Alecsandri, cunoscut sub numele de bardul din Mircești, este una dintre operele lirice care evocă cu o deosebită sensibilitate dorul și pierderea. Alecsandri, cunoscut pentru contribuțiile sale masive la literatura română, reușește în această poezie să creeze o imagine emoțională puternică prin intermediul unui limbaj simplu, dar de impact.

Temele principale ale poeziei sunt, incontestabil, dragostea părintească și pierderea. Poetul își exprimă durerea provocată de dispariția fiului său Sergiu. Această experiență personală este transformată într-o universalitate a sentimentului, făcându-l accesibil și emoționant pentru orice cititor care a suferit o pierdere similară. Percepția despre dragostea părintească este amplificată prin folosirea unui limbaj ce evocă atât fragilitatea vieții, cât și legătura profundă dintre părinte și copil.

Figura lui Sergiu este descrisă printr-un portret luminos, ca un simbol al inocenței și al bucuriei tinereții. Este comparat cu „un înger”, ceea ce subliniază puritatea și importanța sa în viața poetului. Imaginile poetice sunt deosebit de vii, folosind metafore și comparații care intensifică impactul emoțional. De exemplu, „zâmbetul lui blând și cântecul său vesel” sunt descrise ca raze de lumină ce alungă „umbrele de dor”.

Tonul general al poeziei este melancolic, dar plin de o frumusețe dureroasă. Trecerea timpului este sugerată prin schimbările de anotimp și stările vremii, simbolizând trecerea de la fericire la durere. Acești „nori negri” care întunecă „soarele iubirii” servesc drept metaforă pentru moartea lui Sergiu și golul lăsat în urmă.

Un alt aspect important al poeziei este structura sa narativă. Alecsandri construiește o poveste emoțională, apelând la amintiri și sentimente, creând astfel un echilibru între narațiune și emoție. Această structură permite cititorului să trăiască împreună cu poetul, să simtă pierderea și durerea sa, transformând lectura într-o experiență profundă și introspectivă.

În concluzie, „Sergiu” de Vasile Alecsandri este o bijuterie a poeziei românești care reflectă cu sensibilitate și sinceritate durerea unei pierderi personale. Folosind un limbaj simplu, dar puternic, poetul reușește să transmită o gamă largă de emoții, de la dragoste și admirație până la durere și nostalgie. Această poezie rămâne un exemplu elocvent al talentului lui Alecsandri de a transforma sentimentele personale în artă universală. De asemenea, ea constituie un omagiu etern adus fiului său, Sergiu, ale cărui amintiri vor continua să lumineze paginile literaturii române.