Cartea cu Apolodor – versuri

Cartea cu Apolodor – versuri de Gellu Naum

Capitolul 1: Apolodor

A fost odata-n Labrador,
Pe nume Apolodor.
Mic, negru, fioros,
Cu ochi de foc, misterios.

Că-i pinguin, se știe bine,
Dar nu-i din cei de la vitrini,
Cu pieptul alb și fruntea lată,
Ci-i pinguin de la circ, de-ndată.

Capitolul 2: Dorul

De la circ, de la trapez,
Apolodor se-ndepărta des.
Gândul îi zboară, fără să ezite,
La zăpezile infinite.

„Mi-e dor de Labrador,” suspină
Apolodor, cu lacrimi pe retină.
„Mi-e dor de zăpada ne-ncetată,
De frigul polar, nesfârșit, măreț, curată.”

Analiza și Semnificația Operei „Cartea cu Apolodor”

„Cartea cu Apolodor” este o operă literară scrisă de Gellu Naum, cunoscută pentru farmecul și originalitatea sa. Lucrarea este concepută sub formă de versuri și urmărește aventurile unui pinguin pe nume Apolodor. Acesta este un personaj memorabil, care, deși trăiește într-un circ, visează la întoarcerea în ținuturile sale natale din Labrador.

Originalitatea lucrării constă în utilizarea unui limbaj accesibil și plin de umor, care reușește să capteze atenția cititorului de toate vârstele. Gellu Naum a creat un univers în care dorul de casă și dorința de aventură se împletesc armonios, oferind lecții valoroase despre libertate și identitate.

În primele capitole, autorul prezintă un tablou viu al vieții lui Apolodor la circ, descriind cu detalii amuzante și colorate cum pinguinul își petrece zilele jonglând și stârnind admirația publicului. Totuși, dorul de casă rămâne un fir narativ puternic, transformându-se într-o forță motrice care îl determină pe Apolodor să își părăsească confortul pentru a se întoarce în patria sa.

Aspectul emoțional este un alt punct forte al acestei opere. Dorința arzătoare a lui Apolodor de a se întoarce în Labrador rezonează cu cititorii care au experimentat, la rândul lor, dorul de casă. Cartea reușește să creeze o conexiune emoțională puternică între text și cititor, ceea ce o face să fie nu doar o simplă poveste pentru copii, ci și o meditație profundă asupra temei apartenenței.

Limbajul folosit de Gellu Naum este simplu, dar plin de imaginație și creativitate. Ritmul alert al versurilor și suflul poetic transformă lectura într-o experiență plăcută și captivantă. Jocurile de cuvinte și rimele sunt utilizate cu măiestrie, conferind textului o muzicalitate aparte care atrage și menține atenția cititorului.

Un alt aspect de remarcat este capacitatea autorului de a introduce personaje secundare interesante, care îmbogățesc povestea și contribuie la dezvoltarea tematicii generale. Aceste personaje aduc un plus de diversitate și dinamism, interacțiunile lor cu Apolodor fiind momente cheie care subliniază importanța prieteniei și solidarității.

În concluzie, „Cartea cu Apolodor” este o operă care transcende simpla literatură pentru copii, oferind o poveste plină de înțelepciune și emoție. Este o odă adusă dorinței de a aparține și de a regăsi drumul spre casă, dar și o invitație la reflecție asupra valorilor fundamentale care ne definesc ca ființe umane. Cu umorul său subtil și profunzimea mesajului său, „Cartea cu Apolodor” rămâne o lucrare de referință în literatura română, ce merită citită și recitită de-a lungul generațiilor.