Copilule cu ochi senini – versuri

Copilule cu ochi senini – Versuri

Copilule cu ochi senini de Lucian Blaga

Copilule cu ochi senini,
Tu esti minunea mea cea sfanta,
Pe cerul tau eu vad lumini,
Si in inima-mi se canta.

Tu esti un vis atat de drag,
Un inger bland ce-adie lin,
Si-n brate de te strang, am rag
Cu sufletul in cer divin.

Ai rasul cald ca un izvor,
Ce curge-n pace si iubire,
Iar glasul tau imi este dor,
Caci el aduce fericire.

In ochii tai gasesc senin,
Un univers de cald mister,
Pe buze-ti florile suspin,
Un vers ce-n sine poarta cer.

Copilule cu ochi senini,
Am invatat sa cred in vise,
Caci tu mi-ai daruit lumini
Si ai deschis porti interzise.

Analiza și Interpretare

„Copilule cu ochi senini” este o poezie scrisă de Lucian Blaga, poet român cunoscut pentru modul său unic de a îmbina iubirea și spiritualitatea cu elemente naturale și cosmice. Această operă ne invită să pătrundem într-un univers al purității și al iubirii neconditionate, în care un copil devine simbolul purității divine și al simplității sublime.

Poezia captează farmecul și candoarea copilăriei prin imagini poetice vibrante și pline de lumină. Blaga folosește metafore și simboluri pentru a descrie inocența copilului și legătura acestuia cu universul. Ochiul senin al copilului devine o oglindă a sufletului său pur și neîntinat, iar prezența lui în viața poetului este un izvor nesecat de fericire și inspirație.

Prin intermediul acestei poezii, autorul explorează tematica inocenței și a purității, elemente esențiale în viziunea sa asupra lumii. Copilul este văzut ca un „înger bland” și un „vis atat de drag”, subliniind astfel ideea că, prin ochii unui copil, lumea poate fi percepută într-o manieră idealizată și plină de speranță. Acest contrast între lumea pură a copilului și complexitățile vieții adulte este o temă recurentă în opera lui Blaga.

Un alt aspect important al poeziei este modul în care Blaga subliniază importanța viselor și a credinței. Versul „Am invatat sa cred in vise” reflectă dorința adultului de a-și păstra inocența și de a regăsi speranța pierdută, inspirându-se din puritatea copilului. Poezia devine astfel o meditație asupra capacității noastre de a ne conecta cu partea pură și nealterată a ființei noastre.

Ritmul și muzicalitatea versurilor contribuie la crearea unei atmosfere serene și reconfortante, în care cititorul este purtat într-o lume de vis. Prin imagini poetice precum „rasul cald ca un izvor” și „vers ce-n sine poarta cer”, Blaga reușește să creeze o simbioză între elementele naturale și cele spirituale, evidențiind legătura profundă dintre om și univers. Aceste imagini poetice nu doar că aduc un plus de frumusețe estetică, dar și invită cititorul să reflecteze asupra propriei sale conexiuni cu lumea și cu propriii copii sau copilăria sa interioară.

Poezia „Copilule cu ochi senini” este un exemplu remarcabil al talentului lui Lucian Blaga de a îmbina lirismul cu profunzimea filosofică. Ea reușește să evoce emoții puternice și să inspire o redescoperire a inocenței și a bucuriei simple, oferind o perspectivă asupra vieții care este atât reconfortantă, cât și provocatoare. În concluzie, această poezie nu este doar o simplă expresie a iubirii față de un copil, ci și o reflecție asupra frumuseții și misterului vieții, văzute prin prisma inocenței și a speranței.