Cum a apărut Eurovision – Istoric și informații mai puțin cunoscute

Concursul a fost dezvoltat de Uniunea Europeană de Radiodifuziune. Inițial a fost un experiment în domeniul transmisiunilor TV în direct. De asemenea, a fost și un mod de obținere a programelor mai ieftine. Astfel, la nevoie, anumite organizații aveau mai multă libertate. 

Denumirea competiției a fost folosită prima dată în 1951. A apărut în ziarul London Evening Standard.  Atunci, acesta a menționat un program al BBC transmis de televiziunea olandeză.

Primii pași în universul competiției

În urma mai multor evenimente transmise internațional la începutul anilor 50, competiția a devenit populară. A fost prezentată inclusiv încoronarea Elisabetei a II-a din 1953. Comitetul EBU a fost format în ianuarie 1955. Scopul acestuia era de a descoperi noi inițiative de cooperare între radiodifuzori. A fost aprobat pentru studiu ulterior, un concurs european de cântece, inițial propus de managerul RAI.

Inițial concursul s-a numit Grand Prix European. A avut loc în 1955. EBU acceptat o propunere a delegației elvețiene de a găzdui evenimentul la Lugano în primăvara anului 1956. Festivalul Muzical Italian Sanremo, desfășurat începând din 1951, a fost folosit ca bază pentru planificarea inițială a concursului. S-au făcut mai multe modificări și adăugiri, dată fiind natura sa internațională.

Primii participanți

Șapte țări au participat la primul concurs, fiecare țară reprezentată de două cântece.  A fost un eveniment singular cu mai multe intrări pe țară. Câștigătorul a fost piesa Refrain din Elveția, a Lysei Assia. Votul la primul concurs a avut loc cu ușile închise. Doar câștigătorul a fost anunțat pe scenă. Din 1957 a fost utilizat un panou de scor. Acesta a fost inspirat de Festivalul de Cântece Populare Britanice de la BBC.

De atunci, publicul a continuat să crească. Această competiție este urmărită în fiecare an cu drag din toată lumea. Totodată, cine va câștiga Eurovision este un subiect de interes general pentru pariori și jurnaliști. Se fac supoziții și sondaje cu mult înainte de desfășurarea concursului.

Acum țara victorioasă găzduiește concursul din anul următor. Tradiția a devenit iconică.  Încă din 1958. Dezvoltatorii tehnologiei au transformat concursul. În 1968 au apărut transmisiunile în culori. În 1985 prin satelit. În 2000 am avut deja streamingul.

Ulterior s-a trecut la variante în format wide din 2005 și de înaltă definiție în 2007. Mai târziu, în 2022, a avut loc prima transmisiune în format ultra HD.

Evoluția competiției în timp

În anii 1960, între 16 și 18 țări concurau regulat în fiecare an. Cele  din afara granițelor tradiționale ale Europei au început să se înscrie Asia de Vest și Africa de Nord au participat în anii 1970 și 1980.

Cu excepția Iugoslaviei, nicio țară socialistă sau comunistă nu a participat vreodată.  Aceasta a fost o excepție ca membră a mișcării nealiniate și nu considerată parte a Blocului Estic la acea vreme.  Concursul Muzical Intervision a permis participarea membrilor NATO și CE. Acesta a avut patru ediții, între 1970 și 1980. Aici au fost prezenți și competitori din Blocul Estic.

După încheierea Războiului Rece, s-au alăturat și alte state Europa pentru prima dată. Unele dintre ele au câștigat independența prin destrămarea Iugoslaviei, Cehoslovaciei și Uniunii Sovietice.  Mai multe au început să aplice. S-a depășit numărul de participanți fezabil pentru un eveniment de o noapte. Durata acestuia nu mai era rezonabilă. Astfel au apărut diverse soluții pentru această problemă.

Concursul din 1993 a inclus o etapă de pre-calificări separate pentru șapte state noi. Din 1994 au fost introduse sisteme de retrogradare. Aceste măsuri permiteau o mai bună gestionare a numărului de intrări. Țările cu performanțe slabe nu mai participau la concursul din anul următor.

Din 2004 Eurovision s-a extins ca eveniment multi-program. Avea loc și o semifinală. Astfel, fiecare țară se putea înscrie an de an. Din 2008 s-a adăugat și a doua semifinală. Rolul acesteia era de a diminua numărul de concurenți cu performanțe slabe.