Dimineata cand sunt beat – versuri

Dimineața când sunt beat – Versuri de Mihai Beniuc

Dimineața când sunt beat,

Vremea pare-ncet să treacă,

Visele-mi sunt un visat,

Viața parcă-i mai săracă.

Umbrele-ncep să danseze,

Picături de rouă-n zori,

Gânduri tulburi mă urmează,

În al dimineții coridor.

Vântul bate cu-n oftat,

Frunzele își plâng tăcut glasul,

Lumea pare un palat,

În care mi-am pierdut ceasul.

Sufletul-mi e un izvor,

Ce a secat în zori de zi,

Gânduri sparte se închină,

La un vis ce nu va fi.

Dimineața când sunt beat,

Totul pare mai ușor,

Viața e un neîncetat,

Drum ce duce către dor.

Norii se desfac în cer,

Razele dansează-n clar,

Dimineața când sunt sincer,

Veșnic pare-acest amar.

Prin fereastră-luminată,

Văd cum trece timpul greu,

Dimineața e pictată,

Cu un cer de dor mereu.

Amintiri ce dor se-adună,

Într-un colț de suflet stins,

O povară-ncet apună,

Ca un cântec de nins.

Analiza și interpretare

Poemul „Dimineața când sunt beat” de Mihai Beniuc este o introspecție profundă în stările de confuzie și regret care urmează după o noapte de excese. Atmosfera creată de autor este plină de melancolie și reflecție, subliniind fragilitatea și efemeritatea vieții și a emoțiilor umane.

Beniuc folosește imagistica puternică pentru a descrie starea de transă și confuzie a dimineții. Prin versurile sale, el reușește să transmită un sentiment de pierdere și nostalgie. Visele, văzute ca o realitate distorsionată, devin o metaforă pentru dorințele neîmplinite și iluziile care se spulberă la primele raze ale dimineții.

Un alt aspect important al poeziei este modul în care autorul explorează tema timpului. Timpul este perceput ca un element care curge încet, dar invariabil, accentuând sentimentul de stagnare și derută. Timpul încetinit de starea de ebrietate face ca dimineața să pară interminabilă, iar trăirile interioare să fie resimțite cu intensitate crescută.

Personajul liric se simte prins între două lumi – cea a visului și cea a realității. Umbrele care dansează și gândurile tulburi evidențiază această dualitate, iar metaforele utilizate de poet contribuie la crearea unui peisaj mental complex și profund. Imaginea izvorului secat simbolizează epuizarea emoțională și lipsa resurselor interioare de a face față realității dure.

Prin intermediul versurilor, Beniuc abordează și tema dorului, un sentiment care pare să fie omniprezent în existența umană. Dorul este descris ca o forță irezistibilă care trage individul înapoi în timp, făcându-l să tânjească după momente pierdute și vise neîmplinite. Acest dor constant oferă poeziei o notă de tristețe și nostalgie, care răsună în fiecare strofă.

În concluzie, „Dimineața când sunt beat” este o poezie introspectivă care explorează stările de confuzie, regret și melancolie care urmează după excesele nocturne. Prin imagini poetice puternice și metafore sugestive, Mihai Beniuc reușește să capteze complexitatea emoțională a personajului său liric, oferind o viziune profundă asupra naturii umane. Poemul invită cititorul să reflecteze asupra efemerității vieții și a frumuseții trecătoare a viselor și dorințelor.