Deschide usa vin cu colinduta – versuri

Deschide ușa, creștine – versuri tradiționale românești

Deschide ușa, creștine,

Că venim din nou la tine.

Drumu-i lung și-am obosit,

De departe am venit.

Că la Viflaim am fost,

Unde s-a născut Hristos.

Și-am văzut și pe-a Sa mamă,

Pe care Maria-o cheamă.

Cum umbla din casă-n casă,

Ca pe fiul sfânt să nască.

Umbla-n sus și umbla-n jos,

Ca să nască pe Hristos.

Umbla-n sus și umbla-n jos,

Ca să nască pe Hristos.

Umbla-n jos și umbla-n sus,

Ca să nască pe Iisus.

Maria, Maica lui Iisus,

S-așeză pe un puț de sus

Și acolo este plin

De-un măgar și-un bou blajin.

Iată, vin colindători,

Florile dalbe, flori de măr,

Noaptea pe la cântători,

Florile dalbe, flori de măr.

Și-am văzut pe cerul sfânt,

Florile dalbe, flori de măr,

Steaua noastră pe pământ,

Florile dalbe, flori de măr.

Deschide ușa, creștine: context și semnificație

„Deschide ușa, creștine” este unul dintre cele mai cunoscute colinde românești, păstrat cu sfințenie și cântat cu multă bucurie și emoție în perioada sărbătorilor de iarnă. Acest colind este o expresie autentică a tradițiilor românești, transmițând nu doar povestea Nașterii Domnului, ci și valorile spirituale și culturale ale poporului român. Versurile sale ne aduc aminte de simplitatea și puritatea vremurilor de demult, când colindătorii erau așteptați cu drag și recunoștință în casele oamenilor.

În esență, colindul „Deschide ușa, creștine” povestește călătoria colindătorilor, care aduc vestea Nașterii lui Iisus Hristos, făcând referire la căutările Mariei și ale lui Iosif pentru un loc unde să-l nască pe mântuitor. Este o poveste simplă, dar încărcată de semnificații profunde, care ne îndeamnă să reflectăm la ospitalitate, generozitate și la importanța de a împărtăși bucuria sărbătorilor cu cei din jur.

Simbolism și tradiție

Colindele, în cultura românească, au un rol esențial în menținerea și transmiterea tradițiilor și obiceiurilor. Ele sunt cântate de grupuri de copii, tineri sau chiar adulți, care colindă din casă în casă, răspândind bucurie și împlinind un obicei străvechi. „Deschide ușa, creștine” este una dintre piesele centrale ale acestui repertoriu, simbolizând invitația de a primi vestea bună a Nașterii Mântuitorului.

Versurile colindului sunt încărcate de simboluri care ne amintesc de elementele biblice ale poveștii nașterii lui Iisus. De exemplu, referințele la drumul lung și obositor al colindătorilor poate fi asociat cu drumul parcurgerii vieții cu credință și sacrificiu. De asemenea, prezența animalelor în jurul locului nașterii sugerează simplitatea și umilința în care Mântuitorul a venit pe lume, amintindu-ne de valorile autentice, nealterate de modernitate.

Impactul colindului asupra comunităților

„Deschide ușa, creștine” nu este doar un simplu colind, ci o legătură vie între generații. Acest colind reușește să unească comunitățile prin faptul că fiecare persoană, indiferent de vârstă, poate participa la acest ritual al colindatului. Este un moment în care oamenii își deschid nu doar ușile caselor, ci și inimile, pentru a-și îmbrățișa semenii cu căldură și bucurie.

În multe regiuni din România, colindatul este un prilej de sărbătoare în sine. Preparatele tradiționale sunt pregătite cu grijă, iar casele sunt împodobite cu ghirlande și lumini. Colindătorii sunt întâmpinați cu mere, nuci, covrigi și, uneori, cu o băutură caldă, cum ar fi ceaiul sau vinul fiert, în semn de mulțumire și apreciere.

Concluzie: Păstrarea unei tradiții valoroase

„Deschide ușa, creștine” este mai mult decât un simplu colind; este un simbol al unității, al iubirii și al credinței care transcende timpul. Într-o lume modernă, unde tehnologia și viteza vieții de zi cu zi pot adesea să ne îndepărteze de tradiții, astfel de colinde ne amintesc de importanța păstrării identității noastre culturale și spirituale.

Aceste momente de colindat ne oferă o oportunitate de a ne reconecta cu rădăcinile noastre, de a ne reaminti de valorile esențiale și de a transmite mai departe, generație după generație, un mod de viață și o cultură care ne definește ca popor. Fiecare vers repetat, fiecare ușă deschisă colindătorilor este un pas către menținerea vie a acestor tradiții, către păstrarea unui patrimoniu cultural inestimabil.