Din cer senin – versuri

Din cer senin – versuri

Din cer senin, un fulger strălucește,

Apoi un tunet tare se pornește,

În noaptea neagră, stelele pălesc,

În timp ce vânturile urlă și vuiesc.

Pe norii grei, o ploaie se coboară,

În picuri mari ce pământu-nfioară,

Și peste câmpuri ude și păduri,

Se-așterne rece, ca un văl de brume.

Se-aud prin văi ecouri de suspin,

Ca un oftat adânc, de adânc chin,

Și-n noaptea udă, umbra își croiește,

Un drum tăcut, pe unde se oprește.

Din cer senin, un alt fulger s-aprinde,

Și iarăși tunetul voiminte răspunde,

Delir de lumină și de zgomot crud,

Peste pământul ce-n tăcere-i nud.

Și după furtună, cerul strălucește,

Un curcubeu pe bolta lui plutește,

Iar picurii ca perle cad încet,

Pe frunze verzi și flori ce-ncep să-nflorească.

Analiza și interpretare

Poezia „Din cer senin” aduce în prim-plan puterea și frumusețea naturii, surprinzând un moment de transformare a peisajului prin intermediul unei furtuni. Cu ajutorul unui limbaj captivant și plin de imagini vizuale, această poezie face o tranziție de la calm la tumult și apoi la pace, evidențiind ciclul natural al vremii și al emoțiilor umane.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestei opere este contrastul dintre liniștea inițială și tumultul furtunii care urmează. Poetul folosește imagini contrastante, cum ar fi „cer senin” și „norii grei”, pentru a accentua schimbările dramatice ale vremii. Această dualitate poate fi văzută ca o metaforă pentru schimbările bruște din viața umană, unde momentele de pace pot fi întrerupte de turbulențe neașteptate.

Elementul auditiv este de asemenea prezent în poezie, prin utilizarea unor cuvinte precum „tunet”, „urlă” și „vuiesc”. Acestea contribuie la construirea unei atmosfere tensionate și pline de energie. Furtuna este o manifestare auditivă și vizuală a forței naturii, și în același timp, un catalizator al emoțiilor umane intense.

Folosirea repetată a imaginii fulgerului simbolizează iluminarea, descoperirea sau chiar o revelație bruscă. Fulgerul, cu strălucirea sa scurtă dar intensă, poate fi interpretat ca un simbol al momentelor de claritate din viața unei persoane, momente care luminează calea într-un mod neașteptat.

Poezia se încheie cu o notă de speranță și reînnoire. După ce furtuna se potolește, frumusețea naturii renaște sub forma unui curcubeu. Această imagine evocatoare sugerează ideea că, după momentele de dificultate și provocare, urmează întotdeauna o perioadă de liniște și frumusețe reînnoită. Curcubeul este un simbol universal al speranței, al promisiunii că lucrurile se vor îmbunătăți și că există întotdeauna un final fericit după furtună.

În concluzie, „Din cer senin” este o poezie care explorează complexitatea și frumusețea naturii, folosind imagini puternice și o structură ritmică pentru a evoca emoții profunde. Aceasta subliniază ideea că, indiferent de intemperiile vieții, există întotdeauna o lumină la orizont, un moment de claritate care ne ajută să ne regăsim echilibrul și să mergem mai departe. Poezia servește ca un memento puternic al rezilienței umane și al ciclicității naturii.