Doi frati cuminti – versuri

Doi frați cuminți – George Coșbuc

Doi frați cuminți, un cal bătrân,
O casă-n clăi, un car la drum
Și un fecior nebun, nebun
Și-un câine care latră-n drum.
În casă plâng și-afară cânt.
Și doarme-n curte-un câine-n vânt.

Doi frați cuminți cu ochii vii
Stau la o masă de gutui.
Mănâncă grâu și beau cucută
Și-și spun povești de viață scurtă.
Pe masă un pahar cu vin
Și-un trandafir la rădăcină.

– "Ce-i viața?" zice unul blând.
– "E vântul care plânge-n crâng
Și frunzele căzând din crengi
Și apa-n care dorme-un pește
Și omul care se umbrește.
Și calul care-și scutură coama
Și timpul care trece-n goana".

Celălalt stă și se gândește,
Și-ntinde mâna să vorbească:
– "E adevăr, dar mai e și
O floare-n geam, o zi de mai,
O pasăre ce cântă-n zori
Și-un vis curat de nemuriri".

Și stau cei doi la masa grea
Și vorba lor e ca un vis.
Se uită lung și râd încet
Și văd trecutul ca un pas.
Și râd de toate, râd de vânt,
Și râd de lumea ce-i în jur.

Analiza și Interpretare

"Doi frați cuminți" de George Coșbuc este o poezie care, prin versurile sale, reușește să surprindă esența vieții într-o manieră simplă și profundă. Poezia evidențiază contrastul dintre simplitatea și profunzimea vieții, prezentând o conversație între doi frați care reflectă asupra existenței și a elementelor ce compun viața cotidiană.

Primul aspect remarcabil al acestei opere este simplitatea limbajului folosit de Coșbuc. Poezia utilizează imagini clare și directe care aduc în fața cititorului o scenă familiară și caldă. Doi frați care stau la o masă de gutui este o imagine care evocă un sentiment de intimitate și de liniște domestică, elemente care sunt esențiale pentru înțelegerea mesajului poeziei.

Mai mult decât atât, poezia adresează teme universale precum trecerea timpului, natura efemeră a vieții și contrastul dintre vis și realitate. Ideea de efemeritate este bine evidențiată în versurile care fac referire la "frunzele căzând din crengi" și "apa-n care dorme-un pește", imagini care simbolizează trecerea timpului și fragilitatea existenței umane.

Pe de altă parte, discuția celor doi frați subliniază și aspectele pozitive și frumoase ale vieții, cum ar fi "o floare-n geam" sau "o zi de mai". Aceste imagini contrastează cu temele mai pesimiste, oferind un echilibru și o notă de optimism. Ele sugerează că, în ciuda inevitabilității trecerii timpului, există momente de frumusețe și fericire care merită să fie trăite și apreciate.

Din punct de vedere stilistic, Coșbuc reușește să îmbine armonios dialogul cu descrierea pentru a crea o atmosferă de introspecție și reflecție. Dialogul dintre cei doi frați este simplu, dar profund, captând esența gândurilor și sentimentelor umane. Această tehnică oferă cititorului o experiență directă și personală, invitându-l să se gândească la propriile sale percepții asupra vieții.

În concluzie, "Doi frați cuminți" este o poezie care, prin simplitatea sa, reușește să transmită un mesaj complex și plin de semnificație. Este o operă care invită cititorul să reflecteze asupra vieții, să caute frumusețea în lucrurile simple și să aprecieze momentele de fericire care apar, chiar și în trecerea inevitabilă a timpului. Coșbuc, prin talentul său liric, creează un spațiu în care cititorul se poate regăsi și în care poate găsi răspunsuri la întrebările fundamentale ale existenței umane.