Leganelul lui Iisus – versuri

Legănelul lui Iisus – Versuri de George Coșbuc

George Coșbuc, unul dintre cei mai apreciați poeți și traducători români, a scris numeroase poezii care au rămas în inimile cititorilor de-a lungul timpului. Printre acestea, se numără și „Legănelul lui Iisus”, o poezie care surprinde cu duioșie momentul nașterii Mântuitorului și atmosfera caldă și liniștită a primului Crăciun.

Legănelul lui Iisus

Sus în cerul plin de stele,
Îngerii fac hora mare,
Cântec dulce, voci subțirele,
Vin pe rând, cântând la soare.

Leagăn, leagăn de argint,
Peste pruncul blând Iisus,
Îngerii se-adună-n cânt
Sus în cer, în cerul dus.

Steaua-n noapte, lin coboară,
Căci pe lume-i bucurie,
Lume, lume, primăvară
E venită-n vesnicie.

Leagăn, leagăn de mătase,
Pruncul sfânt în somn ușor,
Îngerii la poarta casei,
Vin și pleacă-n zbor de dor.

Pacea lumii-i dată iară,
Totul e un vis frumos,
Sus în cer și pe ogoară,
Uniți în rugă, în Hristos.

Analiza și Semnificația Poeziei „Legănelul lui Iisus”

George Coșbuc, prin poezia sa „Legănelul lui Iisus”, reușește să creeze un tablou idilic al nașterii Mântuitorului. În această creație, poetul introduce imagini pline de sensibilitate și emoție, care subliniază atmosfera caldă și pașnică a momentului sacru. Poezia este o reflectare a credinței profunde și a spiritualității care au definit opera lui Coșbuc.

Poezia debutează cu o imagine celestă, unde îngerii, simboluri ale purității și divinității, dansează și cântă, marcând astfel sosirea unei vești minunate. Această deschidere aduce în prim plan ideea că nașterea lui Iisus nu este doar un eveniment terestru, ci unul universal, celebrat în ceruri.

Versurile continuă prin evocarea unui leagăn de argint, simbol al purității și al inocenței, în care pruncul Iisus este legănat. Imaginea leagănului este una care aduce o notă de liniște și siguranță, accentuând delicatețea momentului. Îngerii care cântă și veghează în jurul leagănului sunt prezentări artistice ale protecției divine și ale iubirii infinite.

Steaua, un alt simbol central al poeziei, este un semn de călăuzire și speranță, luminând calea către locul unde s-a născut Salvatorul. Aceasta coboară lin, semnificând nu doar un fenomen natural, ci și o minune spirituală, aducând vestea bună întregii lumi.

Coșbuc folosește metafore și imagini poetice pentru a reda frumusețea și profunzimea momentului nașterii lui Iisus. Prin simbolurile mătăsii și argintului, poetul redă puritatea și sfințenia pruncului. Imaginea păcii, evocată repetat, este un laitmotiv care subliniază mesajul central al poeziei: nașterea lui Iisus aduce pace și mântuire întregii lumi.

Poezia „Legănelul lui Iisus” este, de asemenea, o reflectare a credinței poetului și a importanței spiritualității în viața sa. Prin limbajul său bogat și sensibil, Coșbuc reușește să transmită emoțiile și trăirile profunde asociate cu nașterea lui Hristos. Textul este o invitație la meditație și introspecție, îndemnând cititorul să reflecteze asupra valorilor creștine de iubire, pace și speranță.

În concluzie, „Legănelul lui Iisus” de George Coșbuc este o poezie care, deși simplă în aparență, este plină de semnificații profunde și emoții sincere. Aceasta rămâne o piesă valoroasă în literatura română, nu doar pentru frumusețea sa literară, ci și pentru mesajele spirituale pe care le transmite. Prin fiecare vers, Coșbuc aduce cititorul mai aproape de esența Crăciunului, un moment de iubire și pace, care transcende timpul și spațiul.