Mandra Romania – versuri

Mândra Românie – Versuri de Ciprian Porumbescu

Mândră Românie, țară veche și frumoasă,
Câte taine porți ascunse sub al tău veșmânt!
Codrii tăi cei falnici, câmpiile mănoase,
Munții tăi semeți, sunt veșmântul cel mai sfânt.

Sub cerul tău albastru, râurile-s întinse,
Pân’ la Dunăre se varsă lin, în valuri mari,
Și-n câmpie, cânta măiastru, păsări necuprinși,
Flori de dor și bucurie cresc în mii de zări.

Tu, cu mândri strămoși și istorie măreață,
Ne-ai crescut de veacuri, ne-ai hrănit cu dor,
Ne-ai învățat să iubim pământul ce ne-apasă,
Să-l slăvim în cântece, cu sufletul arzător.

Din Carpati pân’ la mare, flutură tricolor,
Mândru ne e steagul, unduind cu dor,
Ne-nclinăm cu cinste strămoșilor cei buni,
Ei ne-au dat pământul, ei ne-au dat minuni.

Astăzi, noi cu mândrie, visăm un viitor,
Să trăim în pace, să fie armonie,
Să păstrăm cu sfințenie tot ce e de dor,
Să iubim România, țara noastră vie.

Analiză și Interpretare a Poeziei „Mândra Românie”

Poezia „Mândra Românie” de Ciprian Porumbescu este un omagiu vibrant și emoționant adus frumuseții și istoriei României. Aceste versuri evocă un sentiment profund de mândrie națională, punând accent pe frumusețea naturală și bogăția culturală a țării. În cele ce urmează, vom explora cele mai importante aspecte ale acestei opere literare.

În primul rând, poezia subliniază frumusețea naturală a României. De la codrii falnici la câmpii mănoase și munții semeți, Porumbescu folosește imagini vizuale puternice pentru a ilustra natura bogată și diversă a țării. Acest peisaj idilic este completat de cerul albastru și râurile întinse, care oferă un sentiment de liniște și pace. Aceste imagini sunt menite să inspire mândrie și atașament față de pământul natal, evocând sentimente de dor și nostalgie.

Un alt aspect central al poeziei este legătura strânsă cu istoria țării și cu strămoșii săi. Poetul menționează mândrii strămoși și istoria măreață, subliniind importanța moștenirii culturale și spirituale pe care aceștia au lăsat-o generațiilor viitoare. Prin intermediul versurilor, Porumbescu ne amintește că istoria noastră ne definește și ne modelează identitatea, făcând apel la respectul și recunoștința față de cei care au construit această națiune.

Steagul tricolor, un simbol al unității și mândriei naționale, este un alt element crucial în poezie. Fluturând cu dor peste țara întreagă, tricolorul reprezintă nu doar un simbol al independenței și suveranității, ci și un legământ între generații. Poetul ne îndeamnă să purtăm cu mândrie acest simbol, să ne aducem aminte de sacrificiile făcute de strămoși pentru libertate și să ne angajăm să păstrăm acest spirit viu și puternic.

În cele din urmă, poezia se concentrează pe viitorul României. Visul unui viitor în pace și armonie rezonează profund cu cititorii, îndemnându-i să păstreze tradițiile și valorile naționale, să le transmită mai departe și să construiască un viitor demn de moștenirea strămoșilor. Această viziune optimistă este nu doar un îndemn la acțiune, ci și o promisiune de iubire și devotament față de țară.

Poezia „Mândra Românie” este o capodoperă a liricii patriotice românești. Prin imagini vizuale și sentimentale puternice, Ciprian Porumbescu reușește să transmită un mesaj de unitate și mândrie națională, inspirând generații întregi să își iubească și să își prețuiască țara. Această operă rămâne un punct de referință în literatura română, fiind o sursă de inspirație și un simbol al identității naționale. Astfel, „Mândra Românie” nu este doar o poezie, ci un testament al dragostei și devotamentului față de pământul natal, o chemare către toți românii să își unească inimile întru slava și gloria României.