Pe tine te fericim – versuri

Pe tine te fericim – versuri

Pe tine te fericim
Și-ntreaga fire cu tine
Pe tine te preamărim
Pe tine te preaslăvim
Cu glasuri și cu suspine.

Când zorii zilei răsar
Luminând a noastră cale
Noi te-așteptăm cu ardoare
Cu speranță și cu soare
Pe tine, marea-ntrebare.

În noaptea ce se prelinge
Cu stele reci și tăcute
Gândurile ni se strâng
În jurul tău, dulce plâng
Și dorințe neștiute.

Prin lume ne regăsim
În mirajul tău fierbinte
Te chemăm și te dorim
Pe tine te fericim
În suflet și-n al meu minte.

Analiza versurilor

Poezia „Pe tine te fericim” este o meditație profundă asupra conceptului de fericire și asupra modului în care acesta se manifestă în viața noastră de zi cu zi. Rezonând cu sensibilitatea sufletului uman, versurile aduc în prim-plan o căutare aproape mistică a fericirii, comparată cu un ideal aproape intangibil, dar totuși foarte real și prezent în fiecare moment al vieții.

Structura poeziei este una clasică, fiecare strofă fiind o reflecție a căutării interioare și a dorinței de a atinge un ideal spiritual. De la început, autorul stabilește un ton solemn și contemplativ, punând accent pe legătura dintre sine și univers. Prin repetarea versului „Pe tine te fericim”, se subliniază sentimentul de dedicație și de reverență față de un ideal mai înalt, fie acesta o persoană iubită, o stare de grație sau un vis.

Primul vers al fiecărei strofe începe cu o declarație puternică de intenție și devoțiune, urmată de imagini poetice care subliniază efemeritatea și complexitatea fericirii. În prima strofă, lumina zorilor devine metafora speranței și a reînnoirii, sugerând faptul că fiecare zi aduce cu ea oportunități de a găsi fericirea.

În a doua strofă, imaginea nopții și a stelelor reci contrastează cu căldura dorințelor ascunse, sugerează dualitatea și ambivalența emoțiilor umane. Această ambivalență este esențială pentru înțelegerea naturii complexe a fericirii, un amestec de bucurie și melancolie, de vis și realitate.

Ultima strofă aduce un sentiment de regăsire și de comuniune, subliniind importanța conexiunii cu ceilalți și cu sinele propriu. „În suflet și-n al meu minte” sugerează că fericirea nu este doar o experiență externă, ci o stare interioară de pace și armonie.

Poezia lasă cititorul cu întrebări deschise despre natura fericirii și despre modul în care aceasta se integrează în complexitatea vieții umane. Este un apel la introspecție și la căutarea unui sens personal, o invitație la a descoperi frumusețea și miracolul momentului prezent.

„Pe tine te fericim” reflectă stilul liric clasic al autorului și capacitatea sa de a transforma emoțiile și gândurile abstracte în imagini poetice care rămân în mintea și sufletul cititorului. Este o operă care se adresează direct inimii, purtând cu ea un mesaj universal de iubire, speranță și căutare spirituală.