Ruga pentru parinti – versuri

Ruga pentru părinți – Adrian Păunescu

Enigmatici și cuminți,
Terminându-și rostul lor,
Lângă noi se sting și mor,
Dragii noștri, dragi părinți.

Cheamă-i Doamne, înapoi
Că și-așa au dus-o prost
Și fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poți întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viața lor
Ale fiilor erori,
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinții care mor.

Ia priviți-i, cum se duc,
Ia priviți-i, cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac și parcă ning.

Plini de boli și suferinți
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiați-i pe părinți.

E pământul tot mai greu,
Despărțirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu!
Sărut-mâna, mama mea!

Reflecții pe marginea poeziei „Ruga pentru părinți” de Adrian Păunescu

„Ruga pentru părinți” de Adrian Păunescu este o poezie emoționantă care ne aduce în fața ochilor un tablou al dragostei și respectului profund față de părinții noștri. Versurile simple, dar încărcate de semnificație, ilustrează o rugăciune adresată divinității, în care poetul imploră ca părinții să fie chemați înapoi, să își recapete tinerețea și sănătatea pe care le-au pierdut în timp ce ne-au crescut și ne-au călăuzit.

Adrian Păunescu își exprimă dorința ca părinții să fie nemuritori, subliniind sacrificiile pe care aceștia le-au făcut pentru copiii lor. Versurile „Au plătit cu viața lor / Ale fiilor erori” sunt de o sinceritate dezarmantă și ne reamintesc că, în multe cazuri, părinții sunt cei care trec prin suferințe și greutăți pentru a ne oferi un trai mai bun.

Poezia este construită în jurul temelor universale ale iubirii, sacrificiului și pierderii. Părinții sunt descriși ca fiind „enigmatici și cuminți”, o imagine care ne aduce aminte de discreția și modestia cu care aceștia și-au trăit viețile, punându-ne pe noi pe primul loc. Expresia „Cheamă-i Doamne, înapoi” reflectă dorința disperată de a întoarce timpul și de a avea încă o dată ocazia de a le arăta iubirea și recunoștința noastră.

În plus, Păunescu folosește imagini poetice puternice, precum „Lumânări în cuib de cuc” și „Parcă tac și parcă ning”, care sugerează efemeritatea vieții și inevitabila trecere a timpului. Aceste imagini creează o atmosferă melancolică și introspectivă, invitându-ne să reflectăm asupra propriei noastre relații cu părinții și asupra modului în care îi prețuim cât timp îi avem lângă noi.

Un alt aspect central al poeziei este încurajarea de a-i mângâia și a-i prețui pe părinți cât timp sunt încă printre noi. Versurile „Cât mai suntem, cât mai sunt, / Mângâiați-i pe părinți” sunt un apel emoționant la acțiune, subliniind importanța de a ne exprima afecțiunea și recunoștința înainte de a fi prea târziu. Este un îndemn de a nu amâna gesturile de dragoste și apreciere, un mesaj care este întotdeauna relevant în viețile noastre agitate.

Adrian Păunescu a fost un maestru al cuvintelor, iar „Ruga pentru părinți” este un exemplu strălucit al abilității sale de a atinge coarde sensibile în sufletele cititorilor săi. Poezia sa ne amintește de fragilitatea vieții și de importanța relațiilor familiale, fiind, în același timp, un tribut adus tuturor părinților care și-au dedicat viața fericirii copiilor lor.

În concluzie, „Ruga pentru părinți” este o poezie care continuă să rezoneze cu multe generații, datorită profunzimii emoționale și a mesajului său umanitar. Este o chemare la reflecție și la aprecierea celor care ne-au dat viață și ne-au însoțit în călătoria noastră. Prin această lucrare, Adrian Păunescu ne oferă un prilej de introspecție și ne îndeamnă să ne manifestăm iubirea și respectul față de părinți în fiecare zi.