Trei culori cunosc pe lume – versuri

Trei culori cunosc pe lume – Ciprian Porumbescu

Trei culori cunosc pe lume

Ce le țin de-un sfânt odor,

Sunt culori de-un vechi renume

Suveniri de-un brav popor.

Roșu-i focul, ce-mi străbate

De la țară pân’ la cer,

Verde-i iarba ce-mi răsfață

Tot pământul meu de dor.

Vișiniu-i sângele străbun

Într-un neam de glorioși,

Și de-acel viitor bun

Ce va lumina voios.

Voi trăi și voi veghea

Cu credință la altar,

Sub aceste dragi culori

Gloriosului stejar.

Importanța și simbolismul operei "Trei culori cunosc pe lume"

Poemul "Trei culori cunosc pe lume" compus de Ciprian Porumbescu este mai mult decât o simplă poezie; este o odă adusă identității și unității naționale românești. Ciprian Porumbescu, un compozitor și patriot român din secolul XIX, a reușit să surprindă în aceste versuri esența sentimentului de mândrie națională și legătura profundă a românilor cu pământul lor natal.

Versurile sunt o reflectare a trăirilor și sacrificiilor unui popor care a luptat pentru libertate și unitate. Folosirea culorilor în poezie nu este întâmplătoare, fiecare având un simbolism profund. Roșul, verdele și vișiniul, culori ale drapelului României, sunt în această poezie elemente care dau viață și continuitate istoriei și valorilor naționale.

Roșul este simbolul focului și pasiunii care străbate de la țară până la cer, un simbol al vitejiei și curajului. Aceasta sugerează energia și determinarea poporului român de a-și câștiga drepturile și libertatea. În același timp, roșul este o amintire a sacrificiilor făcute de înaintași pentru un viitor mai bun.

Verdele reprezintă natura și vitalitatea pământului românesc, fiind simbolul reînnoirii și al speranței. Verdele redă frumusețea și bogăția naturală a României, demonstrând legătura puternică a românilor cu peisajele lor natale. Este, de asemenea, un simbol al păcii și al echilibrului, sugerând dorința de stabilitate și prosperitate.

Vișiniul, culoarea sângelui străbun, evocă memoria înaintașilor și tradițiile glorioase ale neamului românesc. Este un tribut adus eroilor care au luptat pentru viitorul țării, un viitor care, așa cum este descris în poezie, va lumina cu voie bună. Vișiniul simbolizează, de asemenea, continuitatea și regenerarea spirituală a națiunii.

Poezia este o mărturie a devotamentului față de patrie și un angajament de a proteja și promova valorile naționale. Ultimele versuri subliniază angajamentul poetului de a trăi și de a veghea cu credință la altarul acestor dragi culori, simbol al gloriosului stejar, un simbol al tăriei și durabilității.

Este un poem care trezește emoții profunde și inspiră mândrie, fiind un simbol al unității și identității naționale. "Trei culori cunosc pe lume" nu este doar o poezie, ci și un imn dedicat României și poporului său. Într-un context mai larg, poemul lui Ciprian Porumbescu continuă să rezoneze cu generații de români, fiind un simbol al luptei pentru libertate, unitate și identitate națională.

În concluzie, "Trei culori cunosc pe lume" rămâne o operă literară de referință, care prin simplitatea și profunzimea versurilor sale, reușește să surprindă esența spiritului românesc. Fiecare strofă, fiecare culoare evocat în poem este un testament al bogăției culturale și al dragostei de țară, meditând asupra importanței de a păstra și promova aceste valori pentru generațiile viitoare.