Versuri Nebun de Alb

Versuri „Nebun de Alb” – Emeric Imre

Versurile piesei „Nebun de Alb” sunt scrise și interpretate de Emeric Imre, un artist cunoscut pentru stilul său unic de a îmbina muzica folk cu poezie. Iată cum se desfășoară acest cântec emoționant:

Strofa 1

Am să vin să te fur, să te ascund într-o stea,
Să te-ntreb cine ești, să-mi răspunzi „Dragostea”,
Să te iert de păcatul de-a fi înger păzitor,
Să te-nvăț să iubești fără clipe și dor.

Refren

Și-am să plec iar nebun, călare pe-un cal alb,
Să cuceresc o planetă fără oameni și drumuri de asfalt.
Să-ți aduc din ținutul în care nimeni nu moare,
Apa vieții și-un strop de soare.

Strofa 2

Când am să vin, să nu stingi lumina din noi,
Să nu spui nimănui cât de mult mă mai vrei,
Să mă pui lângă tine să-mi arăți cum iubesc
Îngerii fără aripi, îngerii pământești.

Refren

Și-am să plec iar nebun, călare pe-un cal alb,
Să cuceresc o planetă fără oameni și drumuri de asfalt.
Să-ți aduc din ținutul în care nimeni nu moare,
Apa vieții și-un strop de soare.

Strofa 3

Să nu te miri dacă-ntr-o zi, de pe o stea,
Am să-ți trimit un gram de dragoste rea,
Să te-ntreb dacă tot ce-ai visat s-a-mplinit,
Dacă iubirea doare sau e doar un mit.

Refren

Și-am să plec iar nebun, călare pe-un cal alb,
Să cuceresc o planetă fără oameni și drumuri de asfalt.
Să-ți aduc din ținutul în care nimeni nu moare,
Apa vieții și-un strop de soare.

Analiza și semnificația piesei „Nebun de Alb”

„Nebun de Alb” de Emeric Imre este o piesă de o profunzime emoțională și poetică rar întâlnită, care combină elemente de dragoste, căutare spirituală și aventură. Versurile sale evocă imagini vii și onirice, în care dragostea este personificată sub forma unei călătorii mistice și a unei căutări fără de sfârșit.

Prima strofa deschide povestea cu intenția protagonistului de a vin în mod metaforic să „fure” și să ascundă iubirea într-o stea. Această imagine sugerează o dorință de protecție și de eternizare a iubirii, în timp ce răspunsul „Dragostea” amintește de puritatea și simplitatea sentimentelor autentice.

Refrenul piesei aduce în prim-plan metafora călăriei pe un „cal alb”, simbol al purității și al nebuniei romantice. Călătoria pe care o descrie nu este una obișnuită, ci una care transcende limitele lumii fizice, ajungând într-un „ținut în care nimeni nu moare”. Acest spațiu imaginar fără „oameni și drumuri de asfalt” sugerează o evadare din cotidian, o căutare a purității și a esenței iubirii.

A doua strofa continuă explorarea temei dragostei ca refugiu și sanctuar. Îngerii, de obicei simboluri ale protecției și purității, sunt aici „fără aripi”, ceea ce poate indica vulnerabilitatea și umanitatea iubirii. Protagonistul își exprimă dorința de a învăța să iubească fără constrângeri temporale, fără „clipe și dor”, subliniind natura eternă și atemporală a sentimentului.

Ultima strofa propune o reflecție asupra naturii iubirii și a visurilor împlinite. Ideea de a trimite „un gram de dragoste rea” explorează dualitatea dragostei, care poate fi atât sursă de fericire, cât și de suferință. Această întrebare finală – „Dacă iubirea doare sau e doar un mit” – lasă ascultătorul să reflecteze asupra propriei experiențe și să exploreze realitatea și idealurile iubirii.

În concluzie, „Nebun de Alb” este o baladă lirică care vorbește despre căutarea iubirii perfecte și a unui ideal care transcend realitatea. Prin imagini poetice și simbolism bogat, Emeric Imre creează un univers în care ascultătorii sunt invitați să-și exploreze propriile sentimente și căutări interioare. Această piesă rămâne una dintre cele mai emoționante și semnificative lucrări ale artistului, oferind o experiență auditivă și emoțională profundă.