Balada unui greier mic – versuri

Balada unui greier mic – George Topîrceanu

Balada unui greier mic
De George Topîrceanu

Pitic și-ngândurat,
Pe sub frunzișul crângului,
Un greier mititel
Se plimba în șirag.
Pe cerul azuriu,
De sus un soare cald
Îl mângâia cu raze,
Îi dăruia un drum.

Zile și nopți de-a rândul,
El cântă neîncetat,
Doar luna îl ascultă,
În nopți de neuitat.
Dar vine iarna rece,
Cu ger, zăpada-i grea,
Și greierul se-ntreabă
Ce soartă va avea.

Sub frunza veștedă
Ce-n vânt se leagănă,
El s-a ascuns grăbit
De vremea-ntunecată.
Dar foamea îl apasă,
Și frigul nemilos,
În noaptea cea de gheață,
Îl face somnoros.

Cu glasul său subțire,
S-a dus la furnici,
Și-n rugăminți umile
Le ceru ospiciu.
Furnica-i răspunde
Cu sufletul împăcat:
„De ce n-ai adunat
Cât vremea a fost bună?”

Cu durerea în suflet,
El pleacă părăsit,
În noaptea grea și rece,
Cu pasul obosit.
Dar cântă înc-odată
Cântecul său trist,
Sub cerul plin de stele,
Greierașul mic și vis.

Analiza și interpretarea operei

„Balada unui greier mic” de George Topîrceanu este una dintre creațiile literare care rămâne adânc întipărită în memoria cititorilor prin mesajul său simplu, dar profund. Această poezie, care la prima vedere poate părea doar o poveste pentru copii, ascunde în substrat lecții valoroase despre importanța responsabilității, a muncii și a prevederii.

Poezia este structurată sub forma unei balade, ceea ce îi conferă un caracter epic și liric în același timp. Personajul central, greierul, simbolizează artistul sau omul visător, care trăiește clipa și se bucură de frumusețea vieții fără a-și face prea multe griji pentru viitor. El cântă și se bucură de zilele însorite, dar neglijează să-și asigure proviziile pentru iarna care urmează. Această neglijență îl aduce în fața unei ierni grele, simbol al dificultăților și încercărilor vieții, pentru care nu este pregătit.

Furnica, pe de altă parte, reprezintă hărnicia și previziunea, fiind un personaj care, deși nu este în prim plan, joacă un rol crucial în transmiterea mesajului operei. Dialogul dintre greier și furnică scoate în evidență contrastul dintre cele două tipologii umane: artistul sau visătorul, și omul responsabil, prevăzător. Răspunsul furnicii, deși poate părea lipsit de compasiune, reflectă o lecție dură dar esențială despre consecințele neglijenței și ale inacțiunii.

Pe lângă morala evidentă, poezia lui Topîrceanu pune în discuție și tema fragilității vieții artistice, subliniind dificultățile cu care se confruntă adesea artistul în fața unei societăți care valorizează munca fizică și materială mai presus de cea spirituală. Greierul, deși talentat și dedicat artei sale, se vede nevoit să cerșească ajutorul furnicilor, care reprezintă ordinea socială și economică. În acest sens, poezia poate fi interpretată ca o critică subtilă la adresa unei societăți care nu apreciază suficient arta și contribuția sa la frumusețea și complexitatea vieții.

Stilul poetic folosit de Topîrceanu este simplu și accesibil, dar plin de imagini sugestive și simboluri. Versurile scurte și ritmul constant conferă operei o muzicalitate aparte, care reușește să capteze atenția cititorului și să transmită emoțiile și dilemele personajului principal. Descrierea naturii, a anotimpurilor, și interacțiunea dintre greier și mediul său înconjurător contribuie la crearea unei atmosfere pitorești, dar și melancolice, accentuând contrastul dintre bucuria verii și asprimea iernii.

În concluzie, „Balada unui greier mic” este o operă literară valoroasă, care îmbină armonios elemente epice și lirice pentru a transmite un mesaj profund și actual. Poezia lui George Topîrceanu ne îndeamnă să reflectăm asupra vieții noastre, să prețuim arta și frumusețea, dar să nu uităm de importanța responsabilității și a pregătirii pentru viitor. Această baladă rămâne o lectură de referință, atât pentru copii cât și pentru adulți, oferind lecții valoroase și o perspectivă emoționantă asupra vieții.