In seara sfanta de Craciun – versuri

In seara sfanta de Craciun – Versuri de George Coșbuc

În seara sfântă de Crăciun
Sub cer senin și plin de stele,
Copii, părinți se-adună-n cânt
Cu sufletele lor rebele.

Colinde vechi răsună-n prag,
Iar focul vesel arde-n vatră,
Iar pe fereastră fulgii cad
Și plapuma de nea se-mprăștie lată.

Copilele cu ochii vii
Își pun în pomul verde-acadele,
Iar tata-n taină pregătește
Daruri multe sub brăduț, cu ele.

Pe masa albă stau așezate
Bucate care ne adună
Și ne reamintesc de vremi
Cu bunici și zâmbet sub lună.

Într-un colț, mama se așază
Și cântă blând un cânt divin,
Cu vocea ei și a ei iubire
Ne-mbracă într-un cer senin.

Din cer, un înger ne privește,
Cu aripi de zăpadă-n zbor,
Și liniștea cuvântă dulce
În inimile care dor.

În seara sfântă de Crăciun,
Ne regăsim, ne-mbrățișăm,
Și-n pacea nopții binecuvântate,
În iubire sufletele ni le încălzim.

Analiza poeziei „In seara sfanta de Craciun” de George Coșbuc

Poezia „In seara sfanta de Craciun” scrisă de George Coșbuc este una dintre creațiile clasice ale literaturii române care surprinde magia și spiritualitatea sărbătorii de Crăciun. Această operă literară este o evocare lirică a tradițiilor și a atmosferei calde și pline de emoție ce însoțește această sărbătoare creștină. Poezia este structurată în mai multe strofe, fiecare dintre acestea descriind diferite aspecte ale serii de Crăciun, de la colindele vechi care răsună la căldura familiei reunite în jurul bradului.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestei poezii este că George Coșbuc reușește să surprindă nu doar acțiunile și tradițiile specifice Crăciunului, ci și emoțiile și trăirile profunde ale celor care participă la această sărbătoare. Atmosfera caldă și liniștită este creată prin imagini poetice sugestive, cum ar fi „cer senin și plin de stele” sau „focul vesel arde-n vatră”, care aduc în fața cititorului un tablou viu și emoționant al serii de Ajun.

În cadrul poeziei, Coșbuc pune un accent deosebit pe importanța familiei și a reuniunii acesteia în jurul sărbătorilor. Imaginea „mama se așază / Și cântă blând un cânt divin” sugerează importanța legăturii familiale și a iubirii care unește membrii familiei în aceste momente speciale. De asemenea, poetul nu uită de importanța tradițiilor și obiceiurilor care sunt păstrate și transmise din generație în generație, cum ar fi ornarea bradului sau pregătirea mesei festive, simboluri ale unității și continuității culturale.

Un alt aspect important al poeziei este prezența îngerului care „ne privește / Cu aripi de zăpadă-n zbor”. Această imagine aduce o dimensiune spirituală poeziei, sugerând protecția divină și binecuvântarea care coboară asupra celor care sărbătoresc cu credință și iubire. Poetul reușește să îmbine în mod armonios elementele mundane cu cele spirituale, creând astfel o poezie care vorbește despre esența profundă a Crăciunului.

Prin intermediul acestei poezii, George Coșbuc invită cititorii să reflecteze asupra valorii și importanței Crăciunului în viețile lor. Este o invitație la introspecție și la redescoperirea bucuriei simple de a fi împreună cu cei dragi, de a împărtăși momente de fericire și de a aprecia darurile spirituale și materiale care ne sunt oferite. Poezia „In seara sfanta de Craciun” rămâne o operă clasică ce reușește să păstreze vie magia și spiritualitatea acestei sărbători, fiind un tribut adus tradiției și valorilor fundamentale ale familiei și ale credinței.

În concluzie, opera lui George Coșbuc nu este doar o simplă poezie de Crăciun, ci un monument literar care, prin versurile sale, reușește să transpună cititorul într-o lume unde căldura, bucuria și iubirea sunt la loc de cinste. Este o invitație la reflecție și apreciere a tot ceea ce ne oferă sărbătoarea Crăciunului, de la momentele petrecute cu familia până la simbolurile și tradițiile care ne îmbogățesc sufletul.