Èšara mea-i un colÈ› de rai – versuri

Țara mea-i un colț de rai – Versuri de Vasile Alecsandri

Țara mea-i un colț de rai,
Țara mea-i un cântec sfânt!
Munți semeți și râuri line,
Flori de dor și cer senin.

Stau străbunii în culcare,
Pe morminte de granit,
Cu privirea sus, spre soare,
Visul lor e împlinit.

Lângă vatra părintească,
Doruri multe s-au născut,
Iar în inimă-mi lucesc
Ca un fulger de demult.

Frunza verde de stejar,
Glia mea, te port în gând,
Orice dor îmi este jar,
Țara mea, te cânt plângând.

Dunărea și Carpații
Curcubeu de-a pururi viu,
Țara mea, tu ești a mea,
Mândra floare de pârâu.

Azi, când pașii mă îndrumă
Pe cărări de dor și-avânt,
Rugăciunea-mi se adună
Pentru-al tău destin sfânt.

Când mă uit în zări departe,
Veșnic te voi adora,
Țara mea, inima-mi bate
Pentru tine-n veci de veci.

Analiza și Valoarea Operei „Țara mea-i un colț de rai”

Vasile Alecsandri este unul dintre cei mai respectați poeți români, iar „Țara mea-i un colț de rai” este o capodoperă a literaturii românești. Acest poem este o veritabilă ode dedicată frumuseților și valorilor patriei, reflectând dragostea profundă a poetului pentru meleagurile natale.

În prima strofă, Alecsandri descrie țara sa ca fiind un colț de rai, o metaforă care subliniază bogăția naturală și spirituală a României. Elementele naturale precum munții semeți și râurile line sunt simboluri ale puterii și armoniei, iar referirea la „flori de dor și cer senin” evoca un sentiment de pace și nostalgie.

Strofa a doua face referire la strămoșii poetului, care sunt prezentați ca fiind o parte integrantă a pământului românesc. Alecsandri reușește să transmită ideea că visurile și speranțele strămoșilor sunt împlinite prin existența unei țări libere și frumoase.

În continuare, versurile subliniază legătura profundă dintre poet și patria sa. Alecsandri își exprimă dorurile și amintirile care sunt strâns legate de vatra părintească, un simbol al locului de apartenență și al identității naționale. „Frunza verde de stejar” și „glia” sunt imagini puternice care evocă sentimentul de apartenență și patriotismul.

Dunărea și Carpații sunt prezentate ca fiind elemente de permanență și frumusețe eternă, confirmând importanța lor în identitatea națională. Aceste imagini sunt nu doar simboluri geografice, ci și motive de mândrie națională.

Ultimele strofe ale poeziei sugerează un angajament profund față de națiune. Alecsandri își arată dorința de a se ruga pentru destinul patriei sale, exprimând o dorință de binecuvântare și prosperitate pentru viitorul țării. Poemul încheie cu o declarație de iubire eternă și devoțiune față de țară.

În concluzie, „Țara mea-i un colț de rai” este o operă literară care reușește să capteze esența sentimentului național și să transmită frumusețea naturii și a tradițiilor românești. Alecsandri a folosit cu măiestrie limbajul poetic pentru a crea o imagine idealizată a patriei sale, făcând ca fiecare vers să fie o declarație de dragoste și loialitate. Versurile sunt pline de emoție și pasiune, reușind să inspire generații întregi de români să-și prețuiască și să-și protejeze țara.